Bravo,Maestre !!!

Patroane!

text scris de
Andrei Crăciun
sublinierile îmi aparţin
Acest text nu este un pamflet şi nu trebuie tratat ca atare.



Îl cunoaşteţi pe patron: el nu trebuie să fie cineva anume, fiindcă e câte puţin din atâţia. Patronul acesta despre care vorbim noi acum îşi bate joc de toţi antreprenorii care au riscat, care au avut iniţiativă, care au dat înapoi comunităţii, de toţi cei care au construit, imperfect, capitalismul adevărat. Patronul acesta, deci, e o jigodie. Vă mărturisesc: am început să scriu acest articol la un restaurant din nordul Bucureştiului, pe un şerveţel, în timp ce la masa alăturată un grup de cărăuşi de servietă încercau să înveţe un grup de investitori italieni să pronunţe corect cuvântul „ţeapă". E greu să spui litera „ţ" şi litera „ă", dar, după cum rânjeau, investitorii înţelegeau conceptul.



Patroane! Ai fost securist sau măcar copil, fie şi nelegitim, de securist? Ai lucrat în „comerţul exterior"? Ai „privatizat"? Ai devalizat? Ai furat o fabrică, fie ea şi de hârtie igienică? Te-ai „descurcat"? Ai făcut şi tu „ca toată lumea" (aţi observat, sper, că escrocii mereu cred că „toată lumea" e ca ei)? Ai furat din contracte cu statul ca să faci guşă şi amantă? Ţi-ai cumpărat până şi diplomele cât să ascunzi ceea ce eşti: un incult, un semidoct, un alfabetizat în grabă, un deturnat de la destinul firesc de şuţ de portofele la periferie? Nu contează: nu o să te întrebe nimeni tabla înmulţirii; e de ajuns, fireşte, tabla împărţirii.



Au trecut anii, lumea e proastă şi nu ştie, nu vede, nu înţelege? Eşti de-acum onorabil? Ai pantofi lucioşi, cu ciucuraş? Creezi locuri de muncă? Nu-mi spune: eşti generos, oferi şi burse! Îţi place să ţi se spună „Maestrul" sau „Vizionarul" sau „Nababul" sau „Comandante"? Eşti într-o lojă de la ţară şi, gata!, te tragi din Voltaire, doar fiindcă nu aplauzi? Întreţii o relaţie financiară până şi cu Divinitatea? Popii ăştia cu iadul lor, cu balivernele lor!, dar trebuie să le dai, că ai o imagine, nu? Eşti un nobil, un aristocrat, ce mama dracului!



Ţii pe aproape sclavii cu pretenţii de lideri care îţi gâdilă frenetic şi senzual colonul? Îţi place să îi umileşti pe micuţi, nu? Să îţi ducă şi perverşii ăştia oala de noapte cum şi tu ai dus oala de noapte a atâtor lepre înaintea ta, lasă, să înveţe... Respiri greu, ştiu. Colesterolul rău, asta te supără. Patroane, patroane... Îţi e frică de puşcărie, ştii că acolo e locul tău, la puşcărie, dar plăteşti oricât numai să nu. Plăteşte, patroane, plăteşte, justiţia de pe pământul acesta poate fi cumpărată. Şi corporaţiile astea nenorocite, care vin şi cumpără totul şi dau mai mult şi...



Îţi e scârbă, ştiu, şi de atâta lipsă de recunoştinţă. Tu, care încă de la '90 ai făcut capitalismul aici, în lumea a treia, tu, care ai dat de mâncare la toţi amărâţii ăştia, la toţi viermii ăştia care nu îţi sărută umbrele paşilor! Tu, care ai lăsat de la tine şi ai încălcat legea numărul 1 a afacerilor: ai ajuns să le faci până şi cu banii tăi! Of, ce naiv ai fost, ce prost în omenia ta!



Tu, care i-ai făcut primari şi consilieri şi prefecţi şi preşedinţi pe atâţia nenorociţi, tu, care ştii cât jeg şi cât gol e şi în ei. Tu, care ai şi tu morala ta, legea ta. Se strică lumea: banii nu mai stau în pixul tău. Ai obosit, patroane, iar tineretul e obraznic, nu-i aşa? Nu mai ştie să respecte un şmen făcut ca la carte, un parandărăt de şcoală veche. Nu te enerva, te rog, nu mai vorbi aşa! Ce faci, patroane, te pişi pe Codul Muncii? Linişteşte-te, nu te mai agita, doar nu vrei să crăpi şi să rămână toate sufletele pe care le-ai cumpărat fără tine? De unde îşi vor mai lua sărmanii sclavi lumina? Pe cine vor mai dispreţui tacit? Sau: pe cine îşi vor mai exersa acrobaţia dublului-limbaj? Iartă-i, patroane, iartă-i, căci tu eşti cel mai viteaz şi mai drept dintre draci.





Andrei Crăciun este jurnalist

strict secret

de ce vine toamna ? in septembrie si in suflet ?? vine cu roade, nu-i asa ??? de ce bate vantul ? frunza-n dunga ? de cine alearga ? gonita de ploi ?? de ce creste marea ? ...suparata pe noi ??   sau pe gondolieri ? de ce umbla norul ? cu pasari infipte-n trup ?? mai ciori decat negrele?? cumva asteptam iarna ? cu aerul ei de stea? si trece ? iarna ? repede, impinsa de wolle? si flori ? vor veni din nou, cu trupuri impletite de ite de clorofila? si petale bune de daruit? si roata, roata cu dinti ? va invarti mereu lantul petrecut pe dupa trupul naturii ? dar de ce vreti sa stiti.....................

Patratele mii "...si stele faclii..."

Daca iau Nebunul, pierd Turnul si pun in pericol Regina.
Daca iau Turnul, raman fara Regina. Nebunul ia. La F5 de exemplu.
Daca iau Regina, Turnul si Nebunul nu mai conteaza.
Un timp.
Dupa care incep sa curete pionii.

*

Calul se fereste , sare intr-o parte, stiti.
Important este sa ramana cu picioarele intregi.
Sa nu calce pe cadavre.
Sau pe muribunzi.
                                                                                   *

Sa-si pastreze statura zvelta, aproape inaripata.
Un hatru spunea despre cai ca folosesc o intreaga inteligenta umana pentru a coordona cele 4 picioare.
De unde reiese ca o inteligenta umana functioneaza doar daca are patru picioare...
Ok, sunt de acord, doua cu toc.

                                                                                   *
Tabla este pregatita.
Liniste.
Ceasul arata amandurora cate un timp.
Timp.
E nevoie de timp.
Oare prevede Cineva, in "bugetul" de timp, destul timp pentru a face o mutare ?
Oare ramane destul timp pentru restul de mutari ?
Asta daca nu se iveste vreun mat...

Vremuri...

"Ninge sfânt şi păgân
Numai ochii mai ramân
Despărţirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atâta nins
Nişte oameni de zapadă. "
Fara sentimente ?
Asa de reci ?
Sau poate doar invesmantati in alb...
Stiu care este solutia care ne poate scoate din asta.
Schiul.
Alunecare.
Derapaj.
Trante.
Praf (de gheata ) in ochi.
Dar toate intr-o maniera placuta...
Doamne, cat de frumos ninge.... !

Anonim spunea... De ce taci, sufletel ?

Pentru ca folosesc cuvintele la altceva, in viata reala.
Cand imi vor prisosi, cand nu-si vor mai gasi rostul , le voi asterne aici...

Sufletul...

e ceva complicat, nu ?
Asa credem noi...
Chiar si in folclor se spune ca ranile lui nu pot fi vindecate de medicina contemporana..."nu e rana de cutit ci e rana de iubit..."
Dar sufletul nu foloseste doar la iubire.
Clasica, intre barbat si femeie.
Sufletul este una dintre piesele treimii, suflet, spirit, corp material.
Si am constatat deseori (de fapt intotdeauna ) ca este indispensabil.
Imi vine in minte alta zicala, superb de adevarata.
"A gatit  bucate atat de gustoase pentru ca a pus si suflet".
Sa nu ne pierdem sufletul, partea gingasa si usor de ranit din noi, sa-l oblojim cat putem de bine, isi va reveni de fiecare data daca avem grija de el.

"Prietenie"

Prietenul la nevoie se cunoaste.
Apara-ma, Doamne, de prieteni ca de dusmani ma feresc singur.
Sunt doar doua cugetari de sens contrar ce invoca acelasi subiect : PRIETENUL.
Prietenul barbat, cel cu care vorbesti despre femei, masini, meciuri, cu cei mai apropiati mai ca le faci impreuna.
Prietenul FEMEIE....
 Ei, aici e mult de discutat.
In primul rand nu stii daca trebuie sau nu sa te abtii sa o strangi in brate.
Pe de-a-ntregul.
Adica stiti voi.
Si daca se intampla prietenul Femeie va capata o nuanta deosebita.
Credeti ca prietenul barbat, dupa ce bei o bere cu el, te va descoase intr-un mod eficient si interminabil de ce ai baut dupa aia o bere cu un alt prieten ?
Sau ce bere ti-a oferit ala ?
Sau cat tine la bautura ?
Sau iti va reprosa ca te-ai plimbat cu BMW ul aluia, profitand de pauza de garaj a Renault ului ?
(marcile sunt alese intamplator, eu prefer cu totul si cu totul alta marca si de asemenea urasc alta decat Renault ul )

Hei, asteptati un pic, nu catalogati deja.

Vorbesc de apropierea inevitabila, simturile o iau razna, trairile la fel, frumusetea din fata ta numai ca nu te imbie s-o treci prin focul inclestarii...
Se pare ca noi barbatii ne putem  comporta dupa asa ceva ca si cand am fi urmarit impreuna un meci.
Si totusi nu vorbesc de satisfacerea animalica a unor instincte.
Vorbesc de doi prieteni care au si multe altele in comun in afara trecerii periodice (exagerez de-a dreptul !) prin asternuturi.
Nu, nu sunt promisiuni.
Fiecare isi stie locul si nu spera la mai mult decat se vede si se spune. (Sau nu ???!!!???)
Si cu greu  poate sa se transforme situatia intr-una favorabila unui drum in doi, pe viata .
Si atunci, ce foc arde sub platosa sentimentului de prietenie ?
Ce mana in lupta spiritul femeii care doreste sa stie macar unde este asezata, daca nu cumva vrea sa stie unde o vei aseza in viitor sau chiar unde sunt asezate alte prietene ale tale sau chiar persoana la care te gandesti altfel decat doar la o prietena ?
Pentru oricine are chef de a ma brusca si intina pentru astfel de experiente repet ca este vorba despre o prietenie consimtita asa cum am spus...Nu este interesata si nu se bazeaza pe schimbarea sangelui.
Stiti cum se spune, un prieten al meu a patit asa ceva...
Dar trebuie sa recunoasteti ca este interesant de observat comportamentul celor doua tabere, CeledepeVenus  si CeidepeMarte ...

Plimbare de dimineata

    Partea vestica, un vazduh  cenusiu-zburlit cu irizari de roz.
   Ma uit atent.
   Nu depaseste Zenitul.
   Cred ca in adanc se orienteaza si dupa Nadir...
  O miscare perpetua, grabita parca sa nu fie prinsa de rasarit.


 Taramul estic de un albastru dens si curat.
 Valatuci de culoare compacta, nemaivazuta  pana acum decat in picturi. 
 Asemanatoare celei de Voronet ca unicitate.
 Inerti.
 Translucizi.
 Un senin dublat, triplat, cvadruplat...

Mda,  cam neprofesionist lipite cele doua jumatati, se vede clar linia de demarcatie.

Incet, incet, solul capata reflexe trandafirii.
Semn ca Cerul vine unul peste altul.
Agitatia cenusiu-luminoasa patrunde insidios printre fuioarele atent asezate pe treptele rasaritului.
Le rastoarna.
Le amesteca.
In clipe fara continut totul se preface in picaturi reci, aplecate, inregimentate, ordonate.
Care se arunca in tarana.
Si lasa urme de  muscaturi dantelate.

 Cerul se scutura ca de o perdea ce a alunecat de pe corniza si i-a cazut pe crestet.
Se uita la mine.
Si ma arata si Soarelui.
Care ma imbratiseaza si-mi spune ca tot Spectacolul asta a fost regizat si interpretat pentru mine.
Pentru noi, oamenii.
Cei care mai avem uneori vreme sa simtim, simplu, ca traim...

Furtuna

De nisip.
Miliarde de graunte de nisip sunt vanturate de colo colo.
Au o soarta.
Care nu are nici o legatura cu meteorologii.
Soarta lor nu tine de prevedere, tine aproape de hazard.
Tine de celelalte particule  cu care se invecineaza.
Se pot lovi de ele si avea un traseu asemanator.
De unele mai putin, ingemanandu-se.
Ingemanand traiectoria urmatoare.
De altele mai mult.
Si se sparg.
Alte franturi de cuart iau nastere, mai mult sau mai putin diforme.
Pot fi la adapost si palele uneori jucause nu se pot atinge de ele.
Cel mult le rostogolesc in aceeasi arie.
Pot fi pe creasta dunei si orice miscare de aer ii poarta sus....
Sus....
Unele revin cu picioarele pe pamant.
Altele ratacesc prin vazduhul deja aglomerat pana cand, sleiti de puteri, Eol si rudele sale nu mai pot rasuci firele de aer.
Exista si exemplare care patrund lumina ochilor, strecurandu-se prin fantele esarfei infasurata in chip de turban.
Nu multe.
Nenumarate nu vad niciodata de aproape un iris.
Cunosc sentimentul doar din povesti.
Furtuna de suflete...

O koala...

... si o soparla fumau marihuana intr-un copac.
La un moment dat, soparlei i se face sete si coboara in lacul de alaturi sa bea apa.
Crocodilul o vede cam confuza si o intreaba :
-Ce-i cu tine, soparlo, asa ametita ?
- Eeeee, io si koala fumam marijuana in copac.
Crocodilul se duce la copac si urca sa o certe pe koala;
 ajunge la koala, iar asta, uitandu-se uimita  la crocodil ii zice:
 - Cata apa ai baut, faaaaaata????!!


  Un bob zabava.
Chinezii traduc zicerea asta mult mai complicat : "daca ai destula rabdare vei vedea plutind pe rau cadavrul dusmanului tau ."
Cineva apropiat spunea de trei puncte.
Minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole.....
Tot cate 3.
Istoria se repeta.
Este ciclica.
Si fiecare dintre noi avem propria istorie.
Cei mai mari strategi politici au studiat trecutul si pe inaintasii lor.
Si cu siguranta  cheia de bolta pentru reusita lor a fost sa stabileasca exact cat inseamna punctul...
Ati incercat vreodata sa va analizati viata raportat la trei puncte ?
Mutatis mutandis, ma gandesc ca ar fi interesant sa ne spuna desteptii astia din fruntea statului cand au de gand sa intram in cei 7 ani cu vaci grase, vorba egiptenilor.....