Interese

     Avem o viata sociala. Mai bogata sau mai putin densa, corespunzator gradului de permeabilitate a invelisului personalitatii pe care o posedam. O mostenim. Al carei proprietar suntem. Pe care am cultivat-o, am ingrijit-o, am stat de veghe sa nu vina oarece pradatori sa culeaga principii ca in povestea aia cu "marul de langa drum si fara gard". Si de la care folosim roadele , unele abia inflorescente, altele fructe sanatoase, cu coaja tare, pe care putini dinti se incumeta sa le sparga.
     Lunga vreme ne vedem doar noi cu noi, nimanui  din afara  nu-i da ghes inimioara sa intrebe de sanatate. Sa intrebe, asa, din senin, daca la noi ploua sau este furtuna, daca a iesit soarele sau sa ne avertizeze ca pe coamele casei s-au format bucati de gheata care ar putea sa accidenteze in caderea lor. Sa ne schilodeasca sufletele, sa nu le mai putem utiliza asa cum scrie in prospecte. In instructiunile alea voluminoase, de seamana cu contractele de credit sau de leasing... Sau sa accidenteze pe toti din zona.
   Insa cand vine momentul in care pe unii ii ia cu frisoane cate un guturai rebel, sunt in stare sa te si invinovateasca pentru faptul ca nu ai intuit si nu ai prevenit NENOROCIREA in care se afla.Care poate ca este doar o parere de ipohondru dar ce mai conteaza...  Si in spiritul umanist care te caracterizeaza,dulcele stil romanesc, te inclini si recunosti ca puteai sa fii mai cu bagare de seama.
   Si iarasi se asterne tacerea...
   Ganditorii-chinezi sau indieni, imi scapa natia si sunt nervos pe chestia asta, tin minte toate nimicurile, incepand de la datele de plata a datoriilor si terminand cu nenumaratele ori in care s-au schimbat regulile in societatea romaneasca- spuneau ca ai un rost pe lume cat timp aceasta are nevoie de tine. Cand nu  mai esti util nimanui, te poti considera absent, absenta ta nemaifiind remarcata de nimeni.