Cald. Calduri.Amestecaturi

   Duc dorul zapezii. Asta este clar.
Ca sa ma racoresc imi imaginez ca in jurul meu toate sunt de gheata.
In jurul meu toate sunt de gheata.
Si-mi este destul de clar ca mi-ar prinde bine ceva caldura.
Pe care o simt, dar o simt doar cu extremitatile.
Pentru ca sunt imbracat pentru zapada.
Caldura patrunde greu...
Imi cauta fermoarele.
Incheietura capisonului cu pieptul mantoului.
Izotermicul care a fost plantat acolo sa nu iasa caldura acum se impotriveste caldurii.
Sa intre.
Si daca intra, ce spuneti voi, intra in suflet ?
Mi-e dor de sfichiul cristalelor perfecte.
Care imbujoreaza.
Ca de vorbele bune.
Care sunt si ele perfecte.
Vorbele rele sunt contondente.
Diforme.
Ati incercat vreodata sa va imaginati grafic un strigat manios ?
Sau o soapta de dragoste ?
Sau un gand bun ?
Sa vedeti ce diferenta...
Un copil cu bunicul lui sunt martorii unei dispute verbale violente, in care doua persoane isi strigau cuvintele cu fetele apropiate la mai putin de o palma.
Nepotul intreaba bunicul ce se intampla, de ce tipa cei doi, pentru ca sunt foarte aproape si s-ar putea auzi cu usurinta...
Bunicul ii raspunse ca doar fizic sunt aproape, sufletele lor se afla la o distanta mare din cauza careia nu se pot auzi cand vorbesc normal...
Traind, uneori iti este dor de viata.