Picaturi...

Picatura cu picatura.
Picatura care a umplut paharul.
Picatura chinezeasca.
Seamana ca doua picaturi.
Parca toate picaturile s-au adunat zilele astea in umbra cerului plumburiu.
Bacovian.
Ce ne-am fi facut fara Bacovia?
Ce element al lui Mendeleev am fi ales pentru situatia asta si cine ar fi fost personajul in stare sa o boteze ?
Intamplator ploaia este un fenomen meteo care ma destinde grozav.
Simt ca timpul se opreste oarecum in loc.
Si imi ofera o spatiotemporalitate propice meditatiei.
Imi aduna gandurile, le vantura, le impleteste cu proaspete trairi.
Imi analizeaza starea de spirit.
Imi aduce aminte de fragilitatea fiintei umane.
Ma face sa ies si sa infrunt umezeala.
Sa simt atingerea mitraliata.
Ma duce cu gandul la fortele alea de atractie care tin moleculele in picatura.
Care despart picaturile unele de altele.
Picaturi care se ingemaneaza numai dupa ce ating Pamantul...
Ploua necontenit.
Ploaia din zori este plouata acum de niste rafale usor abatute.
Iritate chiar.
Ploaia pare ca strange tristetea , o spala si o duce pe jgheaburi.
Ar fi momentul sa ne scoatem putin sufletele in ploaie.
Nu pot sa ma tem de ploaie si traznete.
Ma tem de ideea ca ele mi-ar putea fi luate vreodata.
In mod aproape absurd, chiar de un fulger.
Ivit din nimic.
Pe care poate ca nici nu l-as vedea.
L-as simti adanc.
Cutremurator.
M-as incarca pentru vecie.
Ploua.
Nestingherit. Oblic.
Nesfarsit.