Despre mine

Powered By Blogger

luni, 21 decembrie 2009

termene

Unii spun ca dragostea dureaza trei ani. Altii ii contrazic. Nu, dom'le, este vorba de 7, stiu eu cu siguranta. Sapte ani, cum spune legenda aia egipteana, cu visul faraonului, dupa sapte vaci grase si frumoase au venit cele 7 vaci precum cartile din biblioteca... Se mai trezeste cate unul, nauc sau naucit de vreo faptura halucinogena, dragostea este ceva sublim care daca te-a gasit nu poate fi numita decat "aia mare", care se sfarseste odata cu viata... Oamenii cred in dragoste si este bine sa fie asa. Oamenilor le este necesara dragostea. Dragostea urneste lucrurile. Dar ce este de facut cand flacara aia care ne imbujoreaza simturile si trairile incepe sa palpaie anemic ? Ne putem sprijini doar pe mutualul respect, pe obisnuinta si pe o stare de lucruri pe care trebuie sa o mentinem, in vederea acordarii unui sprijin reciproc, asa cum ne spun si ofiterii starii civile cand ajungem cu tot alaiul de rude si prieteni in fata lor ? Ce este de facut si cand ne dam seama de apropierea care a devenit un picut cam indepartata ? Putem fi atat de puternici ca pentru o clipa de pasiune vremelnica sa nu indraznim sa parasim taramul realitatii ? Avem sa simtim vreun moment sentimentul ca si aceasta noua ipostaza va tine sapte ani, trei ani, un an, o clipa, dupa care vom reveni la o existenta poate mult mai plata decat cea dinainte ? De ce nu se procedeaza si in viata sentimentala ca in conventiile comerciale, ofiterul starii civile sa intrebe, hei, cei doi care parca sunteti unul, ce perioada de timp credeti ca va este necesara pentru a consuma ceea ce este intre voi doi ? Si peste zece, douazeci, treizeci de ani sa ne intrebe din nou, hei, ce spuneti, mai merge o data ? Macar pe cinci ani, pe zece ani, nu mult, poate ca intre timp nu mai apucati ambii sa executati aceasta intelegere. Oare de ce iubim si daca tot o facem atat de intens de fiecare data de ce nu ne este dat sa putem pastra aceeasi stare de lucruri care a consacrat dragostea ? Ce se intampla cu prima dragoste ? Aha, nu se uita, dar piere prima. Nu inteleg de ce ne-am aminti de ea daca tot nu ne ajuta la nimic, daca interiorul nu mai este colindat de roiuri de fluturi... Sa fie asa cum spun unii ca dragostea este un renghi jucat de Natura muritorilor, destinat doar perpetuarii speciei ?

25 de comentarii:

  1. Pai cand simti ca pasiunea a disparut, ca intri in rutina aia care te toaca marunt, marunt, cand incepi sa te intrebi daca e normal sa fie asa, daca asta e ce ai visat, daca asa arata fericirea, daca cel de langa tine incepe sa iti vada mai multe defecte decat calitati, cand nu te mai simti valorizat, cand scanteia din privirea lui a disparut, cand te bucuri mai mult ca nu e langa tine decat ca e... si multe altele... nimic nu te poate retine sa mai stai. Lasi tot si pleci. Pentru ca este viata ta. Doar a ta. Si trebuie sa o traiesti simtind ca traiesti. Cu toata inima. Nu la temperaturi caldute, de complezenta, din obisnuinta, din comoditate... nu. Va fi greu imediat dupa, dar va trece si asta. Undeva exista cineva. Pentru fiecare. Trebuie cautat. El asteapta sa fie gasit. Sau cauta si el... Dragostea n-are nimic de a face cu perpetuarea speciei. E peste. Mult peste. Dar asta nu o stiu prea multi, din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si de cate ori se poate intampla in viata ? Sa nu riscam sa fim nestatornici, prea pare apropiata situatia de inlocuirea unui autoturism atunci cand gasesti altul mai performant... Care si el se va invechi la un moment dat... Dupa care iar, aceeasi procedura ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Depinde cat a durat. Nu stiu daca e vorba de nestatornicie dupa 10 sau 15 ani... Dar trebuie sa acceptam ca se poate intampla, din nefericire, sa se termine... Si mai bine definitiv decat sa mori incet-incet, langa celalat, sa te simti singur in doi (sau cum sunt unii, si cu copii langa ei... foarte trist). Eu nu mai cred in chestia cu ramas si rezistat in speranta ca celalalt se va trezi. Nu, timpul trece. Si ca intotdeauna in defavoarea noastra...

    RăspundețiȘtergere
  4. Este imposibil sa se intample asta dupa 10-15 ani... Mai gandeste-te, un om se trezeste foarte devreme cand nu are dragoste in jur !

    RăspundețiȘtergere
  5. Hei... a fost. Dar s-a epuizat... unii obosesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie sa-mi spuneti cat tine. Este important. sa stiu daca incep sa caut sau raman linistita in banca mea...

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca gasesti pe cine trebuie, dureaza si pana la sfarsitul zilelor. Dar trebuie sa-l gasesti, aici e problema... Tu crezi ca vreunul dintre noi l-a gasit? Niet-niet. Dar cautam.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu dureaza. Are termen. Destul de scurt. Veti vedea

    RăspundețiȘtergere
  9. Cineva spunea-si altcineva repeta pe aici- "iubirea nu are decat inceput" . Inclin sa cred ca asa este. Stiintific vorbind (si nu vorbesc de complezenta), transformarile somatice si psihologice care se petrec in organismul uman atunci cand este indragostit nu tin o vesnicie. Ele se "tocesc" dupa aproximativ 3-4 ani. Dar sunt adeptul ideii de respect, de convietuire reciproca. Sau nu. Atunci cand pur si simplu nu mai ai nici un subiect de discutie sau nici o preocupare comuna cu celalalt. Consecinta,avem doua axiome si ajungem la un rezultat in urma unei demonstratii. Si atunci care este forta care ne mana in lupta cand stim ca dupa alta cursa intre aceleasi capetele de linii ajungem in aceeasi zona, la ora tarzie, cand nu mai opreste nici un sofer de troleibuz in statia inghetata de atata singuratate...

    RăspundețiȘtergere
  10. Se vede cu ochiul liber ca suntem niste fiinte efemere... Si avem comportament asisderea. Nu, dupa o anumita perioada trebuie sa patesti ceva incalificabil, stiu eu, sa te insele de fata cu toata lumea si fara sa-i pese ca afli sau stii, sa te trezesti cu o palma din senin doar pentru ca nu l-ai asteptat cu sosiera asezata frumos la doua degete de farfuria cu preparatul preferat... Desi, daca e sa urmez calea tehnica adoptata de Dy in trei patru ani de convietuire cunosti si ce lapte o supt de la muma-sa

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte pesimisti... Eu vreau sa cred in iubire, nu va ascult! E motorul care ma face sa continui... Cu ce as ramane, daca nici in asta nu as crede?! Da, e efemera... se transforma in prietenie, zic unii (desi nu-s de acord intru-totul)... e obligatoriu insotita de respect... ok... dar nu trebuie renuntat in a o gasi. Ne face mai buni, mai frumosi...

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu consider că dragostea nu are un termen anume, durează atât cât îi este dat, atât cât cei doi sunt corecţi şi sinceri sau până când descoperi că persoana de lângă tine nu te merită. Iar când se produce ruptura, şi simţi tot ce nu ai mai dori să simţi, depinde numai de tine dacă preferi să te complaci în acea situaţie sau dacă priveşti spre viitor, care îţi poate rezerva şi surprize frumoase. Nu contează atât durata, cât calitatea relaţiei. E teribil de greu să poţi vedea dincolo de tristeţe, dar nu imposibil. Există persoane care merită iubire, cum sunteţi voi, cu suflete minunate în ciuda suferinţei. Trebuie numai să se găsească. Restul vine de la sine, iar sentimentele reciproce nu cunosc timp dacă sunt sincere...

    RăspundețiȘtergere
  13. DyaZ, sorry... Anonimul care a publicat la 13.33 sunt eu... dar nu ma conectasem... mi-era lene. Ai recunoscut insa stilul (I hope...)

    RăspundețiȘtergere
  14. Recunoscusem doar " ne face mai buni, mai frumosi...". Cred ca obiectivi si nu pesimisti. Totusi nu as sfatui sa se astepte prima palma... Decat daca o merit ! Prostii, nimeni nu merita palme pentru comportamentul sau, dragostea trebuie sa fie un sentiment liber consimtit

    RăspundețiȘtergere
  15. Niciodata nu pleaca cel care iubeste... Dragostea nu tine cont de nimic. Am cunoscut fiinte care au suferit adevarate tragedii, chiar si cauzate de persoana iubita si nu au renuntat.

    RăspundețiȘtergere
  16. durează atât cât vor cei 2 să dureze. începe să se estompeze în momentul în care ei încep să amâne ... vorbe, gesturi, spunându-și că e și mâine o zi pentru asta, că și mâine îl vor găsi pe celălalt lângă ei. și mâinele ăsta ajunge la un moment dat să-i găsească pe-amândoi obosiți de așteptare. se trezesc doar când apare întrebarea ”de ce nu mai e ca înainte?”. de fapt întrebarea asta e sfârșitul. ca înainte de ce? ca înainte de amânări și așteptări, atunci când timpul nu se măsura în ore, zile, ani, ci în minutele fără celălalt....
    cam asta cred eu că e..

    RăspundețiȘtergere
  17. WE, trebuia sa tinem cont si de constructia organismului uman... Da, cat vor ei, dar dragostea nu te intreaba nici cand vine si nici cand pleaca. Si cat vor ei nu este dragoste ci o relatie de respect reciproc si de prietenie adanca. Esti micut, (nu e de rau, nu te zburli !) iti doresc sa nu intalnesti niciodata situatii de genul asta desi asa se petrec lucrurile in lumea asta.Reala. Si trebuie sa spunem lucrurilor pe nume. Cum nu le putem vedea niciodata cat timp suntem indragostiti.

    RăspundețiȘtergere
  18. Si este valabil si pentru Zenna. Nu de lene vorbesc odata cu amandoi, dar am senzatia, placuta dealtfel, ca semanati...

    RăspundețiȘtergere
  19. ce-are construcția organismului cu prefectura, zepp? nu te-ntreabă când pleacă, dar nu pleacă de bine. asta spuneam. trăiesc în lumea reală ..deci exist :) (nu m-am zburlit)
    nu-mi dorești să întâlnesc ce?
    zepp, uiți un lucru. iubirea nu se vede la fel la toată lumea. ce e frumos pt 1 poate fi nesatisfăcător pentru altu. nu ține de vârstă. nu există o singură ”definiție” a iubirii. există definiția unui singur om și asta raportată la experiențele fericite sau nefericite ale acestuia.

    RăspundețiȘtergere
  20. Lumea reală...
    Fiecare-şi poartă tristeţile pe umeri, indiferent de vârstă, dar când simţi că te doboară, ai 2 posibilităţi: să te chinui mai departe suferind sau să vezi şi partea bună a vieţii, înlocuind câte o supărare cu o bucurie. Totul este negru numai atunci când ochii sunt închişi.
    Sper că nu te-a deranjat comentariul meu, dar există alternative. Ştiu că se poate iubi frumos, cunosc persoane care ies din tiparele "termenelor".
    (eu m-am zburlit, dar aşa sunt de fel :P)

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  21. Ha ha, va si vad micuti si zburliti pe amandoi (mai mult pe Zenna )! Imi place temeritatea voastra, nu va poate duce decat la bine ! Si sunteti asa de optimisti... E o placere sa va simt cum reactionati impotriva raului ! Hai ca este ca voi, in fond tine de noi toata povestea asta... Stiti regula de 90 cu 10 ? 10 % ni se intampla fara sa putem face ceva si asupra a 90 % din situatiile prin care trecem pot fi modificate in bine prin propriul nostru comportament, prin reactia noastra emotionala... Si iar m-am scos, am vorbit cu amandoi ! Sa nu spuneti ca nu v-am avertizat, dragilor...

    RăspundețiȘtergere
  22. dacă tu vezi vreo asemănare între părerile mele și-ale Zennei, sau optimism în ce am scris eu, ar fi bine sa recitești postările mai cu atenție.
    dacă ai chef de miștocăreală, putem face și asta, numai că nu știu cât te-ar ține curelele, inima și alte cele, dacă tot zici că ai ani mulți.
    așa că prefer să nu mai intru în polemici cu cineva care doar citește dar nu face nici cel mai mic efort să înțeleagă, și crede că deține adevărul doar că are ceva ani în plus în buletin.

    p.s. răspunde doar Zennei, nu te obosi să-mi răspunzi și mie
    noroc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Experienta nu tine de ani multi, WE... Si parca spuneai ca nu te zburlesti, cat despre "mistocareala" observ ca te pricepi... Nu este punctul meu forte asa ca nu te voi contra. Imi cer scuze doar pentru faptul ca probabil nu am putut fi destul de explicit.

    RăspundețiȘtergere
  24. Dragostea e pur si simplu una dintre multele si diversele reactii chimice ale naturii. Da, reactia e destinata perpetuarii speciei, nu are alt scop mai nobil. :)))
    Durata "arderii" depinde de "catalizatorii" pe care cei 2 implicati sint in stare sa-i introduca in reactie/relatie de-a lungul timpului.
    De aceea nu exista un timp standard pt o relatie, e de la caz la caz.

    RăspundețiȘtergere