Un soi de ghid ?

   Se spune adesea ca nu ar trebui sa consideram aceasta perioada minunata din calendar ca fiind una in care sa fim mai buni. Asta pentru ca, citez(imi pare rau daca nu mai stiu exact sursa, dar cu siguranta nu sunt spusele mele) "am recunoaste ca in restul anului suntem rai". Ca nu ar trebui sa cerem altora sa ne acorde oarece circumstante atenuante pentru ceea ce le-am facut sau pentru ceea ce am spus despre ei sau pur si simplu pentru ca i-am privit piezis dintr-un motiv mai mult sau mai putin intemeiat si sa incerce sa ne ierte. Asta pentru ca ar fi trebuit sa ne cerem iertare atunci cand am comis-o si nu sa profitam de faptul ca, in atare situatie circumscrisa perioadei de sarbatori lasa pe cel afectat de comportamentul nostru fara aparare, nu are cum sa faca altfel, este nevoit sa ne ierte si nu o face din adancul sufleteului si din proprie initiativa . Ca nu ar trebui sa ne fortam sa fim mai ingaduitori cu cei fara de casa sau masa, pentru ca sunt oameni care ar trebui priviti cu aceeasi dragoste de viata in fiecare moment si nu numai in perioade in care noi ceilalti ne bucuram de camine luminoase si mese pantagruelice.
   Nu stiu ce sa cred. Uneori cochetez cu o parere, alteori cu alta, argumentele conteaza intotdeauna si ele sunt singurele care ingreuneaza un taler sau altul.  Insa macar pentru faptul ca aceste sarbatori se potrivesc calendariceste (ah, ce mi-a iesit asta ! Fiti blanzi, sunt zile de sarbatoare, pls.... ) cu sfarsitul unui segment din viata noastra, cred ca parte a bilantului uzual in astfel de situatii este si corectarea sufletelor noastre. Pentru ca  toate comportamentele noastre au ca ingredient si suflet. Sa incercam sa gandim, sa judecam, sa actionam, sa oferim, sa primim, sa indragim, sa iubim, sa dojenim, sa traim cu sufletul. Sa marim doza de suflet in tot ceea ce facem.  Ne vom putea primeni existenta. Este o perioada  in care te opresti din urcus - sau din coborare, cine stie...-, iesi din carare, scoti  rucsacul de pe umeri, iti indrepti oasele, privesti in jos, vezi de unde ai plecat, privesti in sus, " Doamne, cat am urcat si cat mai am !!!", te stergi de sudoare si te pregatesti pentru etapa viitoare. "Viata este un traseu si nu punctul terminus este scopul" .
  P.S. Cuiva trebuie sa cer iertare. Va sti pentru ce . Nici nu vreau sa comentez imprejurarile.Unele potriviri de evenimente pot naste monstri.  Mi-a devenit apropiat si am avut o zi de-a dreptul ruinata cand am considerat gresit ca nu am dreptul  nici macar la a fi ascultat. Iertare pentru o zi pierduta. Si promit ca voi incerca sa moderez la timp comment-urile... Da, sunt convins ca trebuie sa ne comportam cum se cuvine de sarbatori. Nu vom putea schimba totul dintr-o data dar picaturile pot umple intr-un sfarsit vasul. Sa asezam cu fiecare sarbatoare cate o picatura de dragoste in tot ceea ce facem. Chiar daca in unii ani, la sfarsit, picatura este o lacrima...