Despre mine

Powered By Blogger

duminică, 10 ianuarie 2010

Raiul si iadul

Nu intamplator le-am pus in ordinea asta. Nu intamplator unul e cu majuscula si celalalt cu minuscula. Incepute. Desi in ceea ce  priveste ultima perioada din viata mea-nu, nu am dat coltul, vorbesc doar de trecerea zilelor precedente-poate ca trebuia sa le scriu in ordine inversa. 
Circula un banc de alegeri. Democratie in Ceruri, impricinatul se prezinta acolo si il intampina insusi Sfantul Petru, care ii explica faptul ca acum poate sa viziteze ambele locuri si sa-si aleaga unde isi va depune sufletul. Viziteaza iadul, mancaruri alese, bautura pe toate drumurile, distractii, animatoare gata sa indeplineasca orice dorinta..... Raiul ? Rugaciune, post, smerenie, straie peticite. Hotarat, spune ca alege iadul. Sfantul Petru ii semneaza ordinul de deplasare si purcede catre iad. Cand sa patrunda, toti dracii il asteptau cu furcile pregatite si cu cazanele cu smoala sa-l smotoceasca. Individul se retrage speriat si protesteaza, cum ieri trai pe vatrai si azi chinuri ? La care al mai batran ii explica: -Ieri era campanie electorala, azi ai ales deja...
Viata ne ofera iad si Rai in fiecare clipa. Am aproape convingerea ca ambele sunt doar parti ale lumii, depinde doar de tine sa alegi daca vrei sa gandesti bine sau rau, daca vrei sa-ti petreci viata intr-un mod placut sau sa o faci un iad-pe a ta sau a altora- daca insisti sa dai crezare existentei raului. Daca-ti  desenezi traseul vietii intr-o directie sau alta. Nu sunt ateu, cred cu tarie ca exista o forta supranaturala care ne ocroteste spiritele. Poate ca este vorba doar de puterea colectiva a gandului nostru bun. Ideea este ca trebuie sa credem in ceva. Si cel mai declarat ateu, in momentele cele mai grele ale vietii pronunta cuvintele "Ajuta-ma, Doamne !"
Le-am vizitat pe amandoua in cateva zile. Nu voi vorbi despre iad. De fapt am vorbit deja. Raiul ? O "adunatura" de oameni cu inima larga, cu zambetul pe buze, chiar daca unora le pare doar un rictus comercial, care au grija de ei si de tine, care pun mai presus de toate Omul si preocuparile lui, care au grija de sufletele lor si de sufletul tau, care te lasa cu adanca marinimie sa le gusti savoarea vietii cotidiene, care reprima din fasa-ha, ce socialist suna!!!!!-orice propriu comportament violent atat timp cat pot utiliza inteligenta si orice alte metode pasnice, dezinvolti pana la a ignora total prezenta altora in jurul lor atunci cand vor sa faca ceva ce le face placere, convinsi ca rolul lor pe acest pamant este sa sprijine pe cei aflati in incurcatura, "adunatura" care salasuieste intr-un cadru-peisaj unde conteaza fiecare detaliu. Nu sa fie in regula, in unghiuri drepte, ci doar sa fie in armonie. O armonie unde respectul acordat tuturor de fiecare in parte si de catre toti lucrurilor ce-i inconjoara se confunda cu ideea de Rai. Nu mai am cuvinte, tot vocabularul meu este fara valoare in fata valorilor simple in care se scalda "adunatura" . Sunt in Finlanda. Pacat ca doar pentru cinci zile. Si scriu pe lap-top-ul unui necunoscut pe care doar l-am intrebat cum sa fac sa folosesc automatul de internet. Cum te-oi numi, Hakinnen ? Nu l-am intrebat si nici nu mi-a spus, de fapt am schimbat doar zece cuvinte, ale lui fiind rostite intr-o engleza de miez de Oxford... .  iadul ? Il vom vedea cat de curand...

Un comentariu:

  1. Vai, ce frumos... (E tara unei formatii de suflet a mea, Apocalyptica... si e tara cu sisemul de invatamant cel mai performant din Europa... mi-e ciuda!) Bucura-te de fiecare clipa acolo si sa povestesti cand vii. Nici aici nu-i chiar iad, daca ai suflet de inger...

    RăspundețiȘtergere