Fericire

  

"Cînd cineva afirmă că ştie ce este fericirea, putem intui că a pierdut-o. "

Maurice Maeterlinck

  Suntem fericiti ? Este clar ca asta este telul nerostit al fiecarui individ cu mansarda mobilata. Incercam, zilnic, sa ne adaugam un bob de fericire in saculetul vietii. Il cautam mereu. Este in firea lucrurilor sa se petreaca asa. In ordinea lumii. 

   Privim dupa el pe jos, prin praful timpului si al drumului-poate ca era o scriere mai FERICITA invers - pe sus, in inaltul cerului, printre stele - acolo unde uneori se ascunde si cate o gaura neagra in stare sa absoarba toata fiinta noastra fara chiar sa ne dam seama - , privim atent in ochii persoanelor si personajelor care ne inconjoara, gata sa surprindem momentul fericirii.  Sa-l culegem cu atentie si sa-l pastram cu grija, asa ca si cum ne-ar fi de folos in vremuri de restriste. Si vin acele vremuri si visam cu ochii deschisi la clipele care ne-au inseninat viata. Fericirea este de moment sau este perpetua ? As vrea sa existe numai oameni fericiti. Ne-ul sa piara. Sa se piarda. Sa-l pierdem cu nonsalanta, asa cum am face cu un creitar, ruginit, indoit, care nu mai foloseste nici macar pentru a cumpara un sfat.