Despre mine

Powered By Blogger

luni, 18 ianuarie 2010

Perceptie

    Traim intr-un anumit sistem, mai scurt spus intr-un anumit cerc de persoane. Foarte rar ne intereseaza pe langa cati indivizi trecem in fiecare zi, pe strada, pe aleea pe unde ne plimbam cainele, pe holurile unor institutii unde ne plimba anumite interese sau solicitari ale reprezentantilor acestora. Toata situatia asta are si o componenta negativa, poate sa dea ortu' popii cineva pe strada si majoritaea codrumetilor, daca nu intorc privirile in alta parte se bucura de "spectacolul" zvarcolirii victimei, razand in barba sau in hohote de prezumtivul "betivan ratat".Care actor poate ca nu a mai reusit sa-si convinga inima sa-si urmeze activitatea programata ancestral.
   Rasucire pe calcaie si revenire la cercul nostru. Unii avem sefi, altii avem posibilitatea sa lucram fara a avea sefi, altii  suntem sefi. In afara de situatia asta care impune oficial raporturi de subordonare sau de coordonare, in fiece colectiv exista cate un lider. Recunoscut. C(h)arismatic. Comportamentele din jurul sau  se raporteaza personalitatii sale. Natura umana, insa, impinge si pe genul asta de oameni sa se comporte  intr-un mod arbitrar si sa acorde atentie doar personajelor care ii gadila orgoliul. Care au colturile gurii gata ridicate pentru a nu fi surprinse pe picior gresit de vreo gluma sau incercare de gluma, aruncata intempestiv, de boss. Poti sa detii cheia tuturor explicatiilor si procedurilor care ar scoate din probleme activitatea curenta a organizatiei, abia daca esti primit cu un   "...da, bine, " se intampla ca si cum i-ai fi spus ca apa este uda, te si trateaza cu o privire din aia lunga, vecina cu dispretul dar imbracata mai acatarii . Si se tavaleste de interesat ce e atunci cand idiotul cu limba lunga ii povesteste cum a redactat el in word titlul unei lucrari, cat de boldat, ingrosat, subliniat, colorat si inflacarat... Isi smulge hainele de pe el cand cercopitecul face o grimasa si ramane impasibil, chiar oarecum incruntat, cand te apuci sa povestesti lucruri la care ar rade si pietrele... Ce sanse avem ca fiecare parere sa capete adevarata valoare si pretuirea normalitatii in conditiile in care vom suferi din ce in ce mai mult de sindromul "Down"   (cat poti de jos, te rog, nu ma multumeste doar plecaciunea...) ? Poate ca de rezolvarea unei atari probleme ne va lamuri de ce batem , odata cu tara, in cadenta, pasul pe loc...

5 comentarii:

  1. vor suferi de acest sindrom, doar periatorii, lingusitorii, pupincuristii, brelocurile si alte cuvinte de acest gen.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirarea mea este alta. Cum de isi permit bosii sa faca asa ceva, hai ca la stat e ca la stat, timpul trece leafa merge dar in privat nu-l doare-n c... ca pierde money ?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Molly Brelocurile... Imi place si am sa folosesc, am si eu niste exemple prin jur... @Ano Nu-l doare. Nici macar acolo. Cu atat mai mult la cei care se stiu deja mari patroni, cu ocazia asta vor sa-si completeze si latura emotionala...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vor exista mereu oameni carora sa le placa sa fie pupati in fund atata timp cat exista si oameni dispusi sa o faca...

    RăspundețiȘtergere
  5. ...Si va ramane pentru ei o dorinta de nestavilit, JR... Vorbesc de momentul cand nimeni nu va mai fi dispus sa o faca...

    RăspundețiȘtergere