Despre mine

Powered By Blogger

luni, 11 ianuarie 2010

Vis

Intotdeauna oamenii au visat.
Uneori visurile lor s-au implinit.
Niciodata nu vom putea sa traim ca in vise.
Visurile se tes in razboi.
Tu esti ita, eu sunt suveica.
Azi.
Maine deja culorile se intrepatrund si avem un trecut impreuna.
Visele sunt doar ale noastre.
Niciodata nu le vom putea prevedea.
Uneori sunt prevestitoare.
De rau.
De bine.
De dragoste. Din dragoste  pot deveni visuri.
Sau care erau visuri si s-au amestecat cu visele.
Intotdeauna visele vor fi doar ale noastre.
Nu au cum sa fie procreate. Un soi de unicelulare.
Care nu se mai divid.
Ca bananele.

Hei, nu faceti ochii mari, inca nu am intrat in lumea onirica... Surse sigure spun ca bananele pe care le consuma omenirea au acelasi cod genetic. Si in mod obligatoriu trebuie crescute de oameni. Prin inginerie genetica. De aceea, daca orice boala ar lovi specia de banane pe care o consumam ar distruge-o pentru vecie si ireparabil. Sigur ca omenirea ar crea alt soi... Mi-as dori sa ramanem cu visurile si visele sanatoase. Alte specii cu greu am mai putea crea.

4 comentarii:

  1. Nu putem trai fara vise. Pana la urma, cred ca ele contribuie permanent la vindecarea noastra. Pentru mine, cele mai frumoase sunt cele faurite in doi, atunci cand stai si iti imaginezi lucruri simple dar care iti aduc satisfactie. Nu voi mai visa cand voi inchide ochii definitiv. Pana atunci, sunt o visatoare incurabila...

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce dureaza visurile asa de putin ? Poate ani, poate zeci de ani dar in comparatie cu intreaga viata este putin...

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca oamenii permit ca sufletul lor sa moara... eu mi-am interzis asta. Daca nu as avea nici vise, ce as mai avea? Si asa sunt atatea goluri, lipsuri, insatisfactii...

    RăspundețiȘtergere