Sa zicem ca ai o viata. Normala. Chiar frumoasa. Viata prin esenta ei este frumoasa, este minunata, este in partea pozitiva a lumii.
Fata de moarte. Care moarte doar uneori, si doar pentru a creiona un sentiment mai puternic, este folosita in mod pozitiv. " Era o toamna frumoasa. Frunzele moarte, multicolore, se jucau de colo colo pe alee... "
Ce faci cu ea ? Cu viata ? Iti trasezi viata ca pe un cerc, il imparti in sectoare si il hasurezi, asta este pentru job, asta este pentru distractie, asta este pentru somn, cel colorat frumos in azuriu si turcoaz este pentru dragoste ? Nu stiu exact de ce m-am gandit la un cerc si nu la un paralelipiped, de exemplu. Poate ca imi doresc ca viata mea sa fie fara colturi. Poate ca ne dorim, din ce in ce mai mult ne lipseste sentimentul asta, ca societate, prietenia si bunatatea oamenilor din jurul nostru. Si oamenii acestia sa netezeasca toate contondentele formei la care nu m-am gandit.
Ce am face daca am avea mai multe vieti ? Chiar si doua, daca ne-ar aduna Cineva si ne-ar aduce la cunostinta, de maine incepand, toti veti beneficia de cate doua vieti pe care sa le organizati asa cum credeti de cuviinta ! (Nu cum declama geoana ca toti romanii ce se vor intoarce din diaspora vor primi nu stiu ce sume de bani, vorbim despre lucruri serioase .) Cati dintre noi credeti ca ar trai ambele vieti frumos, cu copilarie fericita, adolescenta insetata de cunoastere, tinerete productiva, maturitate orientata spre intelepciune si senectute dalba si onorabila, constientizand fiecare perioada si acordandu-i atentia necesara ? Pe cati dintre semenii nostri nu-i vedeti facand din start programare pentru a doua viata pentru a o petrece numai intr-un club ? Sau intr-o carciuma ? Sau numai in bratele femeilor ? Sau numai in calatorii, numai mancand, numai band, numai petrecand... Cum va vedeti pe voi ? In care parte a situatiei sunteti ? Sau daca am avea trei, patru...
Marturisesc ca nu sunt departe de normalitate. (Asa cred eu, hahaha...) Nu sunt un sfant. Nu sunt un drac.Poate ca sunt din amandoua, alternativ. In fond ambele entitati sunt grefate pe comportamentul uman. Sunt o fiinta umana, avand aceeasi trasatura hedonista ce ne caracterizeaza pe toti. Si poate ca si eu as fi unul dintre cei care ar alege sa-si petreaca vietile dupa bunul plac, nu dupa oranduiala. -
Din pacate sau din fericire-expresie mult rostita de figurile politice ale momentului-avem o singura viata. Merita traita, merita sa luam tot ce este mai bun din ea (stiti expresia, daca nu faci aia sau ailalta sau nu gusti nu stiu ce , "ai trait degeaba" !) . Si odata ce ne organizam si ne traim asa cum ne convine propria viata sa ne gandim ca suntem un element al unei multimi in care toate elementele au aceasta dorinta comuna. "Honestum vivere, alterum non laedere...Inaintasii nostri infaptuiau justitia in acord cu preceptul asta. Sa traim cinstit si sa nu afectam libertatea celuilalt, cred ca ar fi de ajuns aceasta lege pentru a guverna o intreaga lume. Cu o singura conditie. TOTI sa o respecte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mie nu imi ajung nici 10 vieti.
RăspundețiȘtergereCine nu stie sa-si traiasca 1 viata, nu va sti sa-si traiasca nici 7 vieti.
RăspundețiȘtergereSunt persoane care au trait relativ putin(30-40) de ani, dar au facut mai mult bine umanitatii decat altii care au prins suta de ani.
Tema asta e minunat tratata in "Adam si Eva" de Liviu Rebreanu. O iubire ratata desi a avut timp 7 vieti sa se implineasca.
Parerile sunt impartite. Este adevarat ca trebuie sa-ti organizezi viata, altfel nu se alege nimic de ea. Dar nu am intalnit pana acum niciun reprezentant al umanitatii care sa nu-si doreasca sa mai aiba o viata.
RăspundețiȘtergereDaca nu ai intalnit, inseamna ca nu ai umblat destul. :)
RăspundețiȘtergereisi doresc in lipsa de una proprie? au inteles ca au trait o viata improprie? sau insuficienta?
RăspundețiȘtergerecat e umblatul de destul sau nedestul pentru intalnit, doar ”taramul fagaduit” (supralogica) se contrapune unei logici faraonice vicioase.
asta pentru ca poti sa faci dialectica si retorica sa nu-ti ajunga viata.
am continuat oarecum si comentariul anterior:)
pentru subiectul articolului, impartasesc o opinie, se afla oarecum in circulatie, e drept, intr-un cerc restrans dar destul de savant incat sa fie luata in seama.
viata proprie, ”eu sunt”, sentimentul si constiinta de sine, e singura certitudine.
moartea, apartine unei perceptii, nu sinelui propriu. deci, e certitudine? daca imi spui ca exista moarte, sigur te referi la a altora si in nici un caz la a ta si la a mea, care ”noi” comunicam despre. ceva impropriu.
deci, ideea ”savanta” (exista un suedez caruia i-a murit sora intr-un accident de masina si lucreaza la confirmare stiintifica), pe care personal intr-o logica arhaic arhetipala si antica fara biblioteci roase ajungi la,
ar fi defapt ca sentimentul si constiinta propriei morti nu o sa o avem (percepem) niciodata (:) sa dau optimism ipohondrilor.
in continuare se evolueza ideea ca devii ”zeu” al propriului univers (ca centru gravitational, murind printr-o infinitate de universuri improprii). idee reflectata in filmul ”The One”.
te hranesti cu ce ti se spune si ajungi sa faci din a crede mare stiinta. iar putinele, daca nu singura certitudine, ne batem joc de ea. e normal sa ai o certitudine s-o neglijezi? atunci nu o realizezi in cate incertitudini (vieti dorite) ti-ai lua.
si cu ”a lua” (experienta prin fiintare), mai exista o teorie, cum ca reprezentarea evolutiva ar fi concomitenta (evident, sinelui superior nesituat intr-o spatiotemporalitate).
concret, traiesti in paralel un numar de vieti astfel incat sinele sa acopere aria de experimentare propusa. ideea se regaseste si intr-un film: Mr.NoBodey.
eu, o zic pe englezeste ca suna cool: joy life.
orice numar ai atribui (dorintei de experimentare, cautare), e ”mai nimic” raportat la infinitate (de atribuire, posibilitati).
si, inca o certitudine asupra vietii si mortii proprii (desi am fost nevoit sa o arat destul de des in ultimul timp, parca inca nu prinde radacinile pe care le are frica fata de o viata ratata si o moarte prost perceputa).
RăspundețiȘtergerela fiecare 6 luni (celula osoasa ultima care moare) esti din punct de vedere organic celular cu totul si cu totul altul. certitudinea ca cel de acum 6 luni e cu totul si cu totul mort la nivel de celula fata de cel de acum. (imbatrinirea e boala prin care la diviziunea celulei, cea noua pierde ultimii 3 cromozomi din lantul ADN, aceasta pierdere se opreste in jurul varstei de 87 ani. se vehiculeaza ideea ca spirulina cu membrana sparta poate inlocui aceasta pierdere).
sa dau certitudinea stiintifica si sa nu intru in detaliile filozofiei antice a formei perfecte, cubul ciobit (organismul fara o celula care moare) este cu totul si cu totul alta forma geometrica fata de cub.
”Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”! intaia citire din viata :)